Quantum of Solace

Asa se intituleaza cel de-al 22-lea film din seria James Bond. Pot sa zic ca am asteptat cu interes aparitia filmului si l-am vazut cam la o luna dupa ce a inceput sa fie reprodus pe marile ecrane.

Sincer sa fiu, am fost dezamagit de acesta. Actiunea parca n-a mai fost asa palpitanta ca altadata, sau poate m-am obisnuit eu cu scene extraordinare din trecut si am cerut prea mult. Apreciez totusi faptul ca majoritatea cascadoriilor au fost realizate de catre actorii insisi.

Daniel Craig a dat din nou impresia tipului dur cu care nu prea se glumeste. Totusi, cei care au vazut aproape toate filmele cu James Bond din istorie raman nostalgici dupa eleganta si sarmul lui Sean Connery. Revenind la agentul 007 curent, nu pot spune decat ca am primit si noi, ca si el, 'partea proprie de consolare' dupa 2 ani de asteptari. Cert este ca astept ca urmatorul film sa aiba mai multa intriga si actiune decat acesta.

Cat despre mult apreciata Olga Kurylenko, pe mine m-a lasat cam rece. Ma asteptam sa fie mai curajoasa si dura in film, dar si la acest aspect am ramas dezamagit. Eva Green a fost mult peste ea in filmul anterior, dominand prin eleganta, inteligenta si frumusete (cu alte cuvinte, interpretandu-si rolul foarte bine).

Dintre aspectele pozitive ale filmului, imi vin in minte doua. Primul e scena de la opera, cand vorbeau toti oamenii organizatiei intre ei si s-au ridicat simultan la un semnal fals dat de Bond, lasand sala pe jumatate goala.

Al doilea este melodia genericului, care mi-a placut cel mai mult de fapt. Pentru cei care nu stiu, este cantata de Alicia Keys in duet cu Jack White. Imi place combinatia dintre stilul soul al Aliciei, chitara electrica si vocea ragusita ale lui White si pianul alb din videoclip.

11.12.2008